Guineea a înregistrat un deces cauzat de virusul Marburg, o rudă mai puţin letală a virusului Ebola. Este primul caz din Africa de Vest al acestui virus care produce o febră hemoragică foarte infecțioasă.
Virusul Marburg a provocat, în ultimii 50 de ani, 12 focare mari, majoritatea fiind localizate în Africa de Est și Sud. Ultimul mare focar a fost în Angola, în 2005, iar 329 din 374 de pacienţi identificaţi au murit din cauza bolii.
Potrivit datelor OMS, citate de France 24, rata medie a mortalității în cazul infectării cu aceast virus înrudit cu Ebola (ambele fac parte din familia Filoviridae – filovirus) este de 50%, într-un interval cuprins între 24 – 88%.
Numele bolii vine de la orașul german Marburg, unde a fost identificată pentru prima dată, în 1967, într-un laborator în care personalul a intrat în contact cu exemplare de maimuţă verde africană aduse din Uganda.
În același an, două noi focare au apărut în laboratoare din Frankfurt, tot în Germania, şi în Belgrad (pe atunci capitala Iugoslaviei, în prezent a Serbiei). Șapte persoane au murit din cauza febrei hemoragice a virusului Marburg.
Gazdele naturale ale virusului sunt liliecii frugivori din Africa. Mamiferele care trăiesc în peșteră poartă virusul, dar nu dezvoltă boala și îl pot transmite la primatele care ajung în apropierea lor, inclusiv oamenii.
Virusul Marburg se transmite de la om la om prin contact direct cu sângele și alte fluide corporale ale persoanelor infectate sau cu suprafeţe şi materiale contaminate, inclusiv hainele.
Unele infectări s-au produs accidental în laborator, prin înțeparea cu ace contaminate.
Perioada de incubație a virusului este de 21 de zile, iar primele simptome ale infecției sunt:
Aceste simptome pot îngreuna punerea diagnosticului corect, în această etapă manifestările infecției cu virusul Marburg fiind similare cu alte afecţiuni, precum malaria, febra tifoidă sau holera.
Episoadele hemoragiilor tipice sunt urmate în cinci până la șapte zile mai târziu de sângerări în diverse părți ale corpului, inclusiv în nas, gingii sau vagin. În cazurile grave, decesul apare în general în a opta sau a noua zi.
Nu există niciun vaccin sau tratament aprobat pentru virusul Marbug, până în prezent, de aceea este importantă detectarea bolii încă de la început și limitarea ei.
„Trebuie să consolidăm supravegherea, să identificăm toate cazurile de contact pentru a le putea izola, dacă încep să dezvolte boala, pentru a evita orice transmisie”, a afirmat Ousmane Faye, cercetător şi director al departamentului de virologie de la Institutul Pasteur din Dakar.
Rehidratarea orală sau intravenoasă şi tratamentul simptomelor specifice ameliorează şansele de supravieţuire, potrivit OMS. Totodată, mai sunt folosite și tratamente experimentale pe bază de anticorpi monoclonali, aflate în studii clinice.
Singurul caz de infectare cu virusul Marburg a fost detectat într-un sat dintr-o regiune forestieră din prefectura Guéckédou, în sudul Guineei, una dintre cele mai sărace ţări din lume. Pacientul era un bărbat care a murit în 2 august după ce în 25 iulie a prezentat primele simptome ale bolii.
Peste 150 de persoane cu care a intrat în contact sunt supravegheate zilnic. Dintre aceștia, trei dintre membrii familiei pacientului decedat şi un lucrător sanitar au fost identificaţi drept contacte apropiate cu risc ridicat, iar starea lor de sănătate este monitorizată zilnic, potrivit OMS care a anunțat focarul de virus Marburg din Guineea.
În 19 iunie, Guineea anunțase sfârșitul epidemiei de Ebola care a produs 12 decese din februarie, de când începuse ultimul focar.
Vă recomandăm să citiți și:
Motivul pentru care s-au creat stocuri de vaccinuri împotriva Ebola, la nivel global
Un virus mortal poreclit „Ebola iepurilor” se răspândește îngrijorător de repede în Statele Unite
Primul vaccin împotriva Ebola, autorizat în Uniunea Europeană